Prima productie literara fantastica despre voievodul român vede lumina tiparului în anul 1897 si apartinea unui scriitor irlandez Abraham (Bram) Stoker. Autorul romanului intitulat "Dracula", mare pasionat de vampirism si pseudo-stiinte oculte, creeaza o atmosfera de groaza si suspans pe parcursul întregii actiuni. Astfel, celebrul roman "Dracula", care reapare pâna în anul 1971 în 85 de editii, pune în circulatie un personaj fantastic ce bântuie decorul mirific si de legenda al Transilvaniei. În vederea elaborarii acestui roman, autorul s-a inspirat si s-a "documentat" din "Povestile germane" despre Vlad Tepes-Dracula si l-a consultat pe prietenul sau Arminius Vambery, profesor la Universitatea din Budapesta, care avea cunostinte privitoare la geografia si istoria principatelor române.

O lectura a romanului demonstreaza faptul ca documentatia folosita de autor a fost superficiala si a constituit doar un suport pentru demersul sau artistic. În romanul sau, Bram Stoker îsi plaseaza actiunea într-un spatiu cu rezonante aparte, Transilvania, tara pe care "n-a vazut-o niciodata", iar pentru a-si constitui personajul principal el nu se intereseaza de personalitatea istorica a voievodului Vlad Tepes, ci doar de numele sau pus în circulatie de Povestile germane. Autorul a utilizat acest toponim si acest nume datorita sonoritatii si încarcaturii legendare pe care le contineau. Acest lucru este demonstrat de faptul ca, în roman, Dracula este un conte secui cu resedinta în Transilvania, în timp ce Vlad Tepes a fost voievodul Tarii Românesti cu resedinta la Târgoviste si a trait în secolul al XV-lea. Actiunea romanului lui Bram Stoker se desfasoara la sfârsitul secolului al XIX-lea, iar personajul Jonathan Harker va reprezenta omul care declanseaza întreaga actiune a romanului. Sosit în Transilvania, la resedinta contelui Dracula pentru a-i prezenta acestuia spre vânzare, o proprietate în apropierea Londrei, cu ajutorul vestitului tren Orient-Expres, tânarul poposeste la hotelul "Coroana de Aur" din Bistrita. Aici el descopera ca populatia traia într-un univers plin de superstitii.

Dimineata paraseste hanul cu o trasura si urmând râul Bistrita ajunge la miezul noptii în Pasul Bârgaului, la resedinta contelui, un castel ruinat situat deasupra unei prapastii. Contele Dracula locuia singur în castelul sau sinistru si potrivit unei superstitii populare, el dormea ziua într-un cavou, iar noaptea se transforma într-un vampir viclean ce dispunea de forte supranaturale. Tânarul Jonathan Harker trece printr-o serie de peripetii terifiante în castelul în care este luat prizonier.Totusi, în timpul unei calatorii împreuna cu contele Dracula, la Londra, acesta reuseste sa organizeze un comitet anti-Dracula.

Romanul se încheie cu fuga lui Dracula, care se retrage în castelul sau din Pasul Bârgaului, dar va fi ucis de urmaritorii sai prin înfigerea unui cui în inima, dupa cum cerea traditia sa fie ucisi vampirii-strigoi. Acest roman fantastic a dus la crearea unui adevarat mit Dracula ce va influenta literatura, ziaristica, publicistica, dar mai ales cinematografia. Acest mit a stat la baza unei productii cinematografice impresionante, peste 450 de filme printre care amintim: "Nosferatu sau Simfonia groazei", realizat de regizorul german Friederich Murnau în anul 1922, "Dracula" regizat de americanul Tod Browning ,"Groaza de Dracula" regizat de Terence Fischer în 1958 si „Dracula” regizat de Francis Ford Coppola. Pe lânga aceste filme au existat si altele ce au ironizat atât personajul Dracula cât si vampirismul. Printre acestea amintim filmele: "Sângele lui Dracula" în 1957, "Billy the Kid îl întâlneste pe Dracula" în 1965 sau filmul regizorului Roman Polanski "Curajosii ucigasi de vampiri" în 1967.

La ora actuala s-a raspândit foarte mult termenul Dracula, în viziunea lui Bram Stoker. Astfel, s-a reusit sa se estompeze figura marelui voievod Vlad Tepes, una dintre marile personalitati ale poporului român.

Totusi, acest mit contemporan îsi are originile în secolul al XV-lea. Unii cerecetatori sustin si demonstreaza ca numele Dracula provine de la porecla atribuita în veacul al XV-lea tatalui lui Vlad Tepes, Vlad Dracul. Aceasta porecla i-a fost atribuita lui Vlad I dupa ce acesta primea, în anul 1430, Ordinul Dragonului în orasul Nürnberg. Acest ordin a fost întemeiat în anul 1408 de împaratul Sigismund de Luxemburg si sotia sa pentru a lupta împotriva ereziilor crestine si a mahomedanismului. El era oferit numai oamenilor de vaza, în special monarhilor si marilor nobili care se angajau astfel sa se ajute între ei si sa ocroteasca familiile celor ucisi.

În folclorul românesc dragonul era identificat cu reprezentantul fortelor întunericului, de aceea personajul Ordinului Dragonului va primi numele porecla Dracul, nume ce se va extinde si asupra urmasilor sai. În timpul vietii lui Vlad Tepes o serie de dusmani au început sa denatureze numele de Dracula. Ei considerau ca acest nume nu provine de la porecla tatalui sau, ci de la diavol. Aceasta parere îsi are originea în orasele din sudul Transilvaniei: Brasov si Sibiu si apare în jurul anului 1460. Este cunoscut faptul ca în perioada respectiva între voievodul român, care proteja comertul autohton, si patriciatul puternicelor orase Brasov si Sibiu, care doreau sa-si continue comertul profitabil în sudul Muntilor Carpati, relatiile s-au înrautatit. În timpul conflictului, brasovenii l-au sustinut pe unul dintre pretendentii la tronul Tarii Românesti, Dan "cel Tânar". În scrisorile si actele emise de acest pretendent apare numele lui Vlad Tepes asociat cu cel de "Dracul", considerându-l un discipol al diavolului. Deci, fiind loviti în interesele lor comerciale, conducatorii comunitatilor sasesti încearca sa se razbune prin sustinerea unor pretendenti la tron si printr-o actiune de defaimare a lui Vlad Tepes. În momentul în care regele Ungariei, Matei Corvin, îl aresteaza pe Vlad Tepes, în noiembrie 1462, propaganda regala a preluat ideile defaimatoare ale comunitatii sasesti si le-a pus în circulatie. Astfel, numele de Dracula asociat lui Vlad Tepes cu sens de diavol se va raspândi în Europa începând din secolul al XV-lea, prin intermediul Povestilor germane, tiparite în mai multe editii în Germania. În aceste creatii literare Tepes este prezentat ca un personaj "negru", asociat spiritelor malefice si numit semnificativ Dracula. O serie de fapte reale sau imaginate sunt puse pe seama voievodului si sunt interpretate cu rea vointa asemanator unor povestiri de groaza cu subiecte terifiante. Povestirile prin stilul lor direct si laconic ne dau impresia ca au facut parte din rapoarte, pline de ura si exagerari, înaintate omenirii pentru a-l dizgratia pe "tiranul tiranilor". "În imaginatia bolnava a autorilor, Dracula, a încarnat diabolicul spirit al infernului, stapânit de sadism si paranoia, declansând pretutindeni orori apocaliptice care amintesc de frescele zugravilor anonimi ce au ilustrat, pe zidurile vechilor biserici, celebre scene din Judecata de apoi".

Aceste povestiri vor sta la baza crearii mitului Dracula din romanele si filmele de groaza. Pe lânga aceste Povestiri germane, care circulau în Europa occidentala s-au descoperit si alte cronici "Povestile slavone" în limba slavona, care circulau în Rasaritul Europei. Aceste povestiri par a fi o "replica polemica" la versiunea germana. Personajul acestor povestiri apare ca un domn într-adevar aspru, dar drept, care "ura raul în tara sa", încât cel vinovat "fie ca era boier mare, sau preot ori calugar, sau om de rând" era pedepsit în functie de fapta savârsita si nu dupa pozitia sa sociala. În aceste povestiri s-au gasit si importante informatii istorice cum ar fi: arestarea lui Tepes de catre "Craiul Maties" în 1462, se arata ca el "a stat închis în Visegrad, mai sus de Budin, 12 ani", apoi se relateaza faptul ca în captivitate la Buda, Tepes va fi obligat sa treaca la "credinta catolica".

Aceste povestiri au si un caracter moralizator, ele pun în discutie fapte si atitudini amendate de voievodul român, "socotindu-le incompatibile cu principiile onoarei, dreptatii, adevarului, virtutii morale ce trebuie sa domeasca în tara lui". O serie de povestiri legende cu privire la faptele deosebite, personalitatea istorica a eroului Vlad Tepes, legat cu întreaga fiinta de poporul sau au circulat pe cale orala si în tarile române. Acestea sunt productii folclorice de o deosebita valoare artistica. Ele au fost culese de diversi cercetatori, iar apoi au fost publicate.

În aceste povestiri voievodul este prezentat ca un "domn viteaz si cu dragoste de tara, judecator drept, dar neînduplecat, om de isprava si ager la minte". Actele sale îsi gasesc în aceste povestiri o motivatie, oricât de aspre si de dure ar fi ele. În unele dintre aceste povestiri se contureaza figura lui Tepes ca un domn "drastic, hotarât sa statorniceasca în tara sa un climat de munca, cinste si dreptate exemplare, în care sa nu mai existe minciuna, înselatorie si lene". "Unde vorba si povata nu au efect, dovedesc teapa, sabia si focul". Eroul acestor povestiri este un personaj complex, de o mare forta expresiva întruchipând un caracter demn, condus totdeauna de ratiuni ce au ca scop binele neamului sau.

Astfel, amintirea marelui voievod a ramas în memoria românilor, datorita faptelor si idealurilor pentru care a luptat, sub numele de Tepes, iar în afara tarii este cunoscut sub numele Dracula.

Recent istoriografia româneascca a initiat o serie de manifestari: simpozioane, sesiuni stiintifice, mese rotunde, emisiuni radio si TV, în cadrul carora se urmareste decelarea adevarului stiintific despre personalitatea marelui voievod si recunoasterea adevaratelor dimensiuni ale personalitatii sale. În acest sens trebuie sa remarcam faptul ca o serie de istorici au elaborat si publicat lucrari din care se degaja un sprit de întelegere al actiunilor domnului român. Dintre acestea amintim: "Vlad Tepes" aparuta în anul 1976 apartinând istoricului Nicolae Stoicescu, "Vlad Tepes (Dracula)" de Stefan Andreescu, "Vlad Tepes figura eroica a poporului român" de Manole Neagoe, "Pe urmele lui Vlad Tepes" de Radu Stefan Ciobanu, "Povestiri medievale despre Vlad Tepes - Dracula" de Ion Stravarus, "Vlad Tepes mit si realitate istorica" de Emil Stoian aparuta în anul 1989, "Dracula - Mit si realitate istorica" de Mircea Dogaru aparuta în anul 1995 si "Dracula împaratul rasaritului" de Mircea Dogaru aparuta în anul 1996. Studii de distinsa probitate stiintifica au facut asupra voievodului cercetatorii: P. P. Panaitescu, Gustav Gundisch, Pandele Olteanu, Serban Papacostea, Stefan Stefanescu, etc.

În ulimul timp au aparut si lucrari de popularizare semnate de Grigore Popescu si Manole Neagoe sau prezentari elogioase ca cele ale lui Mihai Berza si Mihail Drumes, Gernot Nüssbacher, Constantin Olteanu. În opozitie cu cei care au exploatat comercial mitul Dracula au aparut si în Occident istorici, filologi, sociologi, literati care au încercat sa descopere chipul real al personajului Vlad Tepes. "În anul 1963, la al XIII-lea Congres al Federatiei Internationale pentru Limbi si Literaturi Moderne", Grigore Nadis a prezentat comunicarea: "Dracula personaj istoric: tema acestei legende în literaturile vestice si estice ale Europei". Învatatul britanic de origine româna a fost urmat de istoricii din SUA, Raymond T. McNally si Radu Florescu, care vor publica în anul 1972 cartea "În cautarea lui Dracula - istoria adevarata a lui Dracula si legende despre vampiri", iar anul 1973 au publicat lucrarea stiintifica: "Dracula. Biografia lui Vlad Tepes". În anii urmatori cercetatorul italian Geanfranco Giraudo va realiza, pe baza povestirilor slave despre Vlad Tepes, o lucrare în care va releva raportul dintre personajul istoric si cel literar. De asemenea merita semnalate lucrarile cerecetatorilor: germanul J. Striedter, sovieticul I.S. Luria.



BIBLIOGRAFIE



1. Manole NEAGOE, - Vlad Tepes figura eroica a poporului român, Editura Politica, Bucuresti 1977.

2. Radu Stefan CIOBANU - Pe urmele lui Vlad Tepes, Editura Sport Turism, Bucuresti 1979.

3. Emil STOIAN - Vlad Tepes - Mit si realitate istorica, Editura Albatros, Bucuresti, 1989.

4. Ion STRAVARUS - Povestiri medievale despre Vlad Tepes- Dracula, Editura Univers, Bucuresti, 1978.

5. Mircea DOGARU - Dracula, Împaratul Rasaritului, Editura Globus, Bucuresti, 1996.

6. Nicolae STOICESCU - Vlad Tepes, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti 1976.

7. Mircea BARNAURE - Numele Dracului, Bucuresti 1991.

8. Sergiu COLUMBEANU, Valentin RADU - Vlad Dracul, Editura Militara,1978.

9. Bram STOCKER - Dracula, Editura Tribuna, Craiova, 1993.