“Sâmedru” se numeste popular ziua sarbatorii crestine a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Împreuna cu Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), Sâmedru împarte anul pastoral în doua anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie pana la 26 octombrie, având ca mijloc al timpului data de 20 iulie (Sântilie); iarna, între 26 octombrie si 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarna).



În opozitie cu Sângiorzul, care “încuie” iarna si înfrunzeste codrul, Sâmedru “încuie” vara si desfrunzeste codrul. În traditia populara, exista credinta ca Sâmedru umbla pe pamânt însotit de Sângiorz, cu care facuse un legamânt: unul sa înfrunzeasca codrul, iar celalalt sa–l desfrunzeasca. Sarbatoare cunoscuta mai ales în mediile pastorale, Sâmedru este prefatata de ajun, când se aprind focurile rituale, si de Mosii de Sâmedru, pomeniti în sâmbata de dinaintea sarbatorii, la care se aduc ofrande pentru cei morti.

De aceasta zi se leaga o serie de acte rituale (de purificare, de fertilitate), de practici de pomenire si de îmbunare a sufletelor celor morti care paraseau, la aceasta data mormintele, de pronosticuri pentru iarna ce urmeaza, de activitati social–economice (ziua când se încheiau vechile întelegeri cu

ciobanii).

Sâmedru zi se mai numeste si Ziua Soroacelor, pentru ca în aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere si alte întelegeri încheiate cu sase luni în urma, la Sângiorz (23 apr.) si se încheiau noi învoieli.



În ajun de Sfântul Dumitru, are loc, în fiecare an, o sarbatoare numita ”Focul lui Sîmedru”. Satenii aprind focuri mari si se aduna în jurul lor, sarbatorind sfîrsitul anului agricol. Iata care este obiceiul stramosesc al acestei saptamîni, asa cum a fost el pastrat:



“Femeia sa fiarba de joi porumb rîsnit în lapte si unt si sa împarta pasatul împreuna cu colacii de grîu, pregatiti pentru Mosii de Toamna. Totodata, vineri, împreuna cu feciorul, pregateste Focul lui Sâmedru; taie un brad verde din padure si cladeste în jurul lui un rug de cetini uscate; adu paie si lemne destule, sa se faca flacara înalta si mult jar cu scîntei. Petrece noaptea în jurul Focului lui Sâmedru, în joaca si chiuituri, sariti cu totii peste vîlvataie, apoi zdrobiti taciunii prin gradina si prin livada, pentru rod bogat

în anul ce vine.

Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; încheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sâmbata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte învoieli si încheie altele, cu adalmasuri si veselie - arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe

datorie, plateste de doua ori.



Dupa Sf. Dumitru, duminica e ziua Cuv. Dimitrie cel Nou, fratîne-sau, bun de leac. Acum fierb vinurile, deci sa umbli cu grija în pivnita; aseaza pomele si legumele pe gratare si în nisip pentru erna. Termina strânsul sîmburilor de pome; semena sîmburi pietrosi; stramuta pomii tineri în livada. Grabeste-te cu

ce mai ai de gînd anul asta pentru casa cea noua, a lui Constantin, cînd se va însura, dupa oaste. Mergi si la primarie, vezi în registre sa înscrie pogoanele ce-ai cumparat peste deal, pentru zestrea Anisoarei“.



(din arhiva Institutului de Etnografie si Folclor C. Brailoiu)